Micul si Marele Arhitect

Big Architect, Little Architect
Peter Morville, 27 iulie 2000
Tradus de Bogdan Stanciu pe 1 Noiembrie 2008

La inceput a fost o supa. Mii de web site-uri, relativ simple si alcatuite dintr-o singura celula, si-au facut aparitia, si au fost acaparate de un organism multi-functional numit “webmaster”.

O relatie simbiotica a devenit repede vizibila. Webmaster-ul hranea web site-ul. Web site-ul devenea din ce in ce mai mare si mai important. La fel si rolul webmaster-ului. Totul mergea bine.

Si deodata, problemele au inceput sa apara. Dimensiunea, complexitatea si importanta web site-urilor a inceput sa scape de sub control. Si au inceput sa apara mutantii.

Organisme noi si stranii cu nume ca designer de interactiune, inginer de utilizare, analist al experientei consumatorului si architect al informatiei au inceput sa concureze intre ele, si mai apoi cu webmaster-ul, pentru responsabilitati si recunoastere. Echilibrul a fost rupt, si am intrat rapid in era specializarii speciilor.

Supravietuirea celui mai puternic

Pe masura ce toate aceste noi forme de viata au inceput sa lupte intr-un mediu competitiv pentru a-si defini rolurile si legaturile, dialogul a inceput sa fie mai tensionat.

Sa aruncam o privire pe unul din mesajele de pe CHI-Web Mailing List, in care Jared Spool, un membru proeminent al ramurii inginerilor de utilizare, ataca ramura experientei consumatorului, spunind:

“Personal cred ca actual miscare de “experienta consumatorului” e o gramada de r*hat. Cred ca e o campanile FII (frica, incertitudine si indoiala) pentru a muta banii cheltuiti pe consultanta dintr-o parte in alta.”

*”a”-ul a fost omis din consideratie pentru filtrele unei comunicatii decente.

Luptele de genul asta pot fi foarte suparatoare sau foarte amuzante, in functie de situatia fiecaruia la momentul respectiv (daca esti cel atacat, esti mai putin inclinat sa consideri situatia amuzanta).

Dar inainte de a lua aceste situatii prea in serios, trebuie sa ne reamintim o serie de lucruri:

  1. Evolutia (cel putin pina acum) nu a dus niciodata la o lume formata dintr-o singura specie. Va fi loc (si nevoie) pentru o multime de specializari in web design.
  2. Resursele de hrana (de exemplu, banii alocati pentru finantarea unor web site-uri ce cresc ca numar, importanta si complexitate) vor continua sa creasca in viitorul apropiat.

Asa ca, ar trebui s-o luam mai usor.

Rolul arhitectului de informatie

Aici vreau sa revin la punctul central si cel mai serios al acestui articol. Recent am vazut citeva incercari de a minimiza rolul arhitectului de informatie, cu scopul sinistru de a-i reduce resursele de hrana. Si nu e deloc amuzant. Totul a inceput in martie, cind Jesse James Garrett a creat un foarte bun model visual (.PDF) de a ilustra elementele ce alcatuiesc experienta utilizatorului.

Si la fel cum se intimpla cu mai toate lucrurile bune, s-au gasit citiva care sa reinterpreteze acest model pentru a le servi unor scopuri rautacioase. Desi Garrett a spus foarte clar ca

“acest model nu descrie un process de creatie, si nici nu defineste rolurile in interiorul unei echipe”,

am vazut oameni care, folosindu-se de acest model, au incercat sa minimizeze rolul arhitectului in cimpul arhitecturii de informatie.

Acesti oameni spun lucruri ca:

“Deocamdata nu avem nevoie sa implicam un architect de informatie. Rolul lui nu incepe pina cind nu am definit nevoile utilizatorului, obiectivele site-ului, specificatiile tehnice si de continut.”

sau

“Arhitectul de informatie nu ar trebui implicat in creatia sistemului de navigare. Asta e treaba design-erului de interactiune.”

Cred ca trebuie sa raspundem acestor tipuri de limitari; altfel riscam sa devenim doar simple categorii, ca niste mici dosare albastre.

In apararea diferentelor si confuziei

La baza practicii arhitecturii de informatie stau organizarea si structurarea sistemelor de informatie care sa favorizeze accesul intuitiv la continut si aplicatii.

Cu toate acestea, interpretarea rolului pe care il are un architect de informatie variaza in functie de organizatie, de tipul de proiect si de oamenii implicati.

Pe de o parte e micul arhitect de informatie, care se concentreza pe proiecte ca metadata si vocabulare controlate.

Pe de alta parte e marele architect de informatie, care joaca rolul unui “dirijor sau regizor de film, care are o viziune larga si conduce o echipa”, asa cum il descrie Gayle Curtis, director de creatie la Vivid Studios.

Desi aceste diferente si o oarecare confuzie enerveaza pe unii oameni, eu cred ca e un lucru bun. Intr-un mediu atit de larg si dinamic ca web design-ul, ar fi o nebunie sa facem o separatie foarte stricta intre rolul si responsabilitatile fiecarei profesii.

Anumite proiecte au nevoie de Marele Arhitect de Informatie. Altele au nevoie de cel Mic. Iar cele mai bune rezultate vin din colaborarea arhitectilor de informatie, design-erilor de interactiune si a tuturor celorlalte profesii.

Lucrind impreuna pentru a construi web site-uri care sint utile si utilizabile nu facem decit sa ne asiguram ca resursele nostre de hrana cresc. Evolutia nu e un joc cu suma zero.

Where is My Language?

If you do not see your language here, and you are interested in helping translate articles into your language, please contact our Translation Initiative Leader, Janette Shew.

We are currently migrating our language websites to the new redesign. We plan to add Arabic, Hebrew and Polish sites. To volunteer for these sites, or any existing site, contact our Translation Initiative Leader.